Tea Blossom
Membru nou
Din: Oradea
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 37
|
|
O fata aplecata peste ea incepu sa tipe si o imbratisa: -Oh,doamne!Cat ma bucur ca esti bine! -Ce se intampla?Cum de sunt aici? -Stii tu,te-a adus el! -El cine? -Hai nu te preface! Sti tu,tipu negru si mare si dragut cu ochii rosii,Myu! -Aaa...mi-am amintit! -Era si timpul! O ajuta sa se ridice,dar ar fi fost mai folositor mai degraba sa o care,deoarece abia daca se mai putea tine pe picioare si cu ajutor. Intr-o clipita s-au vazut alergand prin tunelul central spre galeria unde se afla spitalul. -Aby,de ce nu m-ai dus de la inceput la Doc?intreaba ametita,punandu-si mana pe cap,si apasand o rana usoara ce-i stafulgera trupul. -Pai,Myu nu a vrut asta. A vrut sa astepte pana te trezesti,dar a trebuit sa-l gonesc,ca de fiecare data! adauga chicotind subliniind cuvintele "de fiecare data" iar ranita se inbujora. Niste lumini albastrui au inceput sa le lumineze calea,iar paturile de fier au inceput sa apara. Ea incerca sa nu se gandeasca la durere,ci incerca sa-si dea seama cum functioneaza lampile...Stia cum...Dar a uitat. Probabil se alimentau cu soare,deoarece pareau multe foarte vechi iar de aceia nu trebuiau schimbate. Ziua erau puse in locuri luminoase,iar noaptea isi facea datoria. Cand o vazu,doctorul fu gata sa pice in genunchi si-si pune mana pe fata,stergandu-si sudoarea si-o aseza pe un pat punandu-i perfuziile. -Off,Moly! Te vad mai des in patul asta ca si pe bietul Mozbey care are cancer! -Scuze,dar din nou am alunecat pe stanca!minti ea,lasandu-si privirea in jos,deoarece nu se pricepea la treaba asta. Aby se aseaza pe un scaun si-o ia de mana. Deja stia ce va urma...Va urma o lunga poveste deoarece Moly stia ca "tipul negru" nu prea vorbeste mult despre asta. -Ei bine,ce mai astepti?Nu am tot timpul la dispozitie!spune vrand sa para stresata. Baietii merg din nou in raid,asa ca vreau sa-mi iau la revedere de la Kai si sa-i fac testamentul,bine? Moly incepu sa povesteasca,dar Aby se plictisi repede si disparu prin tunelul intunecat. Lumea s-a schimbat mult si suntem doar in anul 2012. Niste specii ciudate denumite Terraopteri au invadat pamantul,omorand si insclavind oamenii. Extraterestii erau foarte greu de doborat deoarece aveau un fel de scut negru pe tot corpul,natural,iar armele mici nu-l puteau strapunge. Singura solutie ar mai fost armele mari,cum ar fi bombele,dar acesta este unul din pasii ce i-a facut omenirea spre moarte,deoarece Terraopterii au un nivel intelectual foarte ridicat si si-au dat seama de plan,infiiltrand printr-e oameni,niste paraziti numiti de ei Arbalete, ce erau ca si la noi,agentii dublii,ce le furnizau totul,cea ce insemna ca erau cu un pas in fata mereu. Mancarea pamanteana,nu le satisface gusturile,preferand sange si carne frageda ori de om ori de vreun alt animal. Sunt foarte cruzi si puternici,fiind o rasa urata in galaxie,mai ales prin faptul ca Pamantul nu fusese prima lor planeta cucerita, ci a fost a vreo 10-ea. Dupa ce secau resursele naturale si se saturau de lume,o paraseau,cautand una noua si lasand in urma doar dezastre. Unul din cele mai macabre planuri ale lor a fost de a opri inmultirea oamenilor,exterminand fiecare umanoid femela ce au putut prinde. Putini oameni liberi mai exista. Acestia stau ascusi sau despartiti,traind mereu cu frica ca nu vor mai prinde ziua de maine. Cativa dintre ei se ascund prin paduri,dar altii s-au adunat si forrmeaza grupuri in jur de vreo 25-26 de persoane si traiesc in pesteri. Acestia isi aduc hrana si obiecte din asa zisele "raiduri", in care un grup de oameni isi parasesc ascunzatoarea,aducand mancare si lucruri pentru o perioada lunga de timp,de la extraterestrii. Moly isi priveste mana micuta si suspinsa. Vru sa se ridice,dar nu prea reusi. -Vei sta aici asta noapte. Vreau sa te supraveghez,ca sa nu ma trezesc cu o surpriza,bine? spuse doctorul apropriindu-se cu o lanterna de ochii sai iar lumina facandu-i sa-i inchida. -Bine...
_______________________________________ A strong friendship is just like a tea blossom .
|
|